Bivolii din Țara Lăpușului

Bubalus bubalis, adică bivolul de apă sau bivolul indian, este cea mai exotică specie europeană de bovină, aclimatizată la noi de foarte mult timp. Originar din Asia de Sud-Est, bivolul a fost probabil adus în Europa de către huni sau avari, fiind atestat în Italia prin anul 600. Apoi, acesta s-a răspândit treptat, prin Balcani mai ales, de unde a pătruns și pe teritoriile românești.

Cele mai mari efective de bivoli au fost, și sunt și în ziua de azi, cele din județele Brașov, Cluj, Sibiu, Sălaj, Maramureș și Bihor.

Numărul bivolilor a scăzut foarte puternic în ultimele decenii: dacă prin anul 1990 în țară existau aproape 300 mii de exemplare, azi mai sunt doar cca 20 mii (însă, chiar și așa, România are a doua cea mai mare populație de bivoli a Europei, după Italia). Proporțional, efectivele din Maramureș au scăzut azi până pe la 2 mii exemplare.

Bivolul este un mamifer cu beneficii multiple, fiind sursă de lapte și carne dar și mijloc de tracțiune, iar în trecut, din pielea sa impermeabilă se confecționau burdufuri ermetice în care era transportată sarea transilvană și maramureșeană pe plute, în jos, spre Ungaria.

Laptele de bivoliță are renumele de a fi cel mai gras dintre toate (având până la 7,5 g grăsime/l), fiind bogat în calciu și fosfor, iar carnea sa are foarte puțin colesterol. 

Principalul motiv al dispariției bivolilor este prețul prea mic oferit pe piață pentru produsele sale, având în vedere faptul că femelele dau puțin lapte (la o lactație ce durează 8-9 luni, producția medie este de cca 1000 l), iar cantitatea de carne este simțitor mai redusă decât cea provenită de la bovine.

Dintotdeauna, cea mai mare densitate a bivolilor de pe raza județului Maramureș a fost Țara Lăpușului, fapt valabil și în prezent. 

În acea zonă, vara, încă se pot vedea ”ciurde” (turme) de bivoli păscând libere pe pășunile comunelor Lăpuș, Rogoz, Suciu de Jos, Groșii Țibleșului ș.a., având în fundal maiestuosul trapez al Munților Țibleș, un spectacol absolut remarcabil și de neuitat, care nu ar trebui ratat de nimeni...

 
Text: Teofil Ivanciuc