Obiectivul lunii septembrie: moara lui Mecleș din Săcel

În Maramureș înțelegem ca nicăieri altundeva, că fie Revoluția industrială nu a avut loc aici niciodată, sărindu-se din evul mediu direct în epoca contemporană, fie – mai plauzibil – că aceasta a fost parţială, neajungând să cunoască etapa fierului și aburului – precum în restul Europei, ci a preferat să utilizeze doar lemnul și forța apei. Astfel, industria țărănească maramureșeană s-a rezumat să utilizeze doar două  tipuri de energie: hidraulică și umană, în prima categorie intrând morile, vâltorile, pivele, daracele, batozele și joagărele acționate de forța apei.

Complexul mulinologic al lui Dănilă Mecleș “Moraru”, aparținând acestei clase, se găsește în satul Săcel de la izvoarele Izei, la șosea, în apropierea bisericii de jos. Acolo funcționează două mori pe apă (fiind singurul loc cu moară dublă din Maramureș), una cu pietre reglate pentru făina fină folosită în alimentația umană (pentru mămăligă), iar cealaltă pentru “păsat” – făina grosieră destinată porcinelor și păsărilor de curte. 

Grupul mai cuprinde și o “horincie” și două “vâltori”, una subterană, plasată sub canalul de aducțiune și utilizată rar, și o alta afară, de dimensiuni mari, destinată prelucrării cergilor noi, din care trebuie eliminat puful. Cele mai deosebite instalații sunt, însă, cele din secțiunea “foșalăilor”, unde găsim un uluitor “leagăn” artizanal, care seamănă cu un arici blindat cu cuie care scarmănă grosier lâna, și un darac cu role, care destramă fin firele de lână, transformându-le într-un produs ușor de tors.    

Toate aceste mașinării deosebite, dublate de ospitalitatea gazdelor Dănilă și Titiana Mecleș, fac din complexul mulinologic de la Săcel una dintre cele mai importante atracții turistice maramureșene.

Text: Teofil Ivanciuc