Maramureș - Oamenii și omenia

Ne este foarte ușor să vorbim despre peisajele fără egal ale Maramureșului, despre locurile încremenite în timp și obiectivele unice în lume, dar pe cât de simplu ne găsim cuvintele când descriem toate acestea, pe atât de dificil ne e să ne adunăm vorbele atunci când ne referim la oameni. Căci tărâmurile noastre binecuvântate ar fi doar niște carcase goale în lipsa omului care, așa cum se zice, sfințește locul.

Cât e lumea de mare, dacă veți întreba vreodată pe cineva despre maramureșeni, veți auzi că sunt, înainte de toate, cei mai ospitalieri dintre toți. Dar ceea ce este cu adevărat important este de fapt ceea ce îi face pe maramureșeni demni de acest atribut. Pentru a fi veșnic bucuroși de oaspeți, oamenii trebuie să fie împliniți, fericiți și mândri, întrucât nevoia de a împărtăși cu ceilalți crâmpeie din binecuvântările vieții tale se naște din sentimentul unui trai îndestulător. Maramureșenii sunt oameni simpli, dar bogați în spirit și în simțiri, care au avut înțelepciunea de a-și înțelege și asuma vremelnicia. De aceea, pentru ei, prezentul nu lasă loc decât prețuirii și bucuriei, fiind perceput ca o punte ce a fost construită pentru a lega de viitor moștenirea valoroasă a trecutului. Izvorul acestui mod de gândire este reprezentat de credință, o componentă pregnantă a vieții maramureșenilor, care este atât spațiu de refugiu și alinare, cât și de manifestare a mulțumirii față de tot și de toate. Nici nu ne-am aștepta să fie altfel, având în vedere că vorbim despre tărâmul pe care oamenii l-au legat de cer, cioplindu-și în lemn calea spre Divinitate. În locul în care sintagma „Doamne ajută!” este rostită atât de des încât a ajuns să înlocuiască banalul salut, este lesne de înțeles că oamenii nu împart cu ceilalți doar elementele vieții lumești, ci și darul divin. Cu toate că sunt de o pioșenie aparte, maramureșenii știu și să petreacă, și asta pentru că le e drag să se reunească, dar și pentru că iubesc cântecul, jocul și voia bună. Așa se face că aici motivele de sărbătoare curg necontenit și sunt acompaniate, firesc, de creația folclorică locală, dar și de bucatelele tradiționale și horinca curată, nelipsite de la astfel de evenimente. Între noi fie vorba, maramureșenii își datorează astfel de ocazii de răgaz, căci doar mâinile lor muncite cunosc truda pe care le sunt clădite zilele. Dar, fiind harnici din fire, oamenii locului nu se plâng și nici nu se dau în lături când vine vorba de muncă, deoarece cel care are ce să muncească, are și cele trebuincioase traiului. Din acest punct de vedere, și natura a fost darnică cu maramureșenii, asigurându-le resursele necesare. În zonele rurale ale județului încă găsim comunități aproape autosustenabile, care răsplătesc rodnicia pământului prin grijă nemăsurată și iau din natură doar atât cât au nevoie, astfel încât să nu pericliteze accesul generațiilor viitoare la resursele naturale. Mâncarea curată, viața activă, inima ușoară și optimismul specific, toate aceste ingrediente țin oamenii de aici sănătoși și sprinteni la minte.

Despre maramureșeni se mai spune că sunt oameni direcți, „dintr-o bucată”, care nu-și risipesc timpul cu povești lipsite de conținut. A nu se înțelege însă că nu le e dragă vorba, pentru că graiul lor specific poate răsuna ore-n șir atunci când își vorbesc locurile, neamul și istoria, cu atât de mult patos încât mintea ascultătorului derulează filmul universului povestit de ei. Dar nu doar din vorbe se poate vedea mândria oamenilor față de rădăcinile lor, ci și din felul în care păstrează, conservă și apără tot ceea ce ține de identitatea lor. De aceea avem ocazia să descoperim locuri în Maramureș care se aseamănă cu veritabile capsule ale timpului, pentru că oamenii au ales să se pună paravan între lumea nouă și lumea lor, cea a tradițiilor, datinilor și meșteșugurilor strămoșești.

Multe ar mai fi de spus și bine ar fi de-ar putea vorbi inimile când vine vorba de oamenii fără pereche din Maramureș, pe care-i musai să-i întâlniți. Sunt ușor de recunoscut după zâmbetele senine și fețele luminate de înțelepciune, iar în zilele de sărbătoare, după portul inconfundabil. Vă vor da „Ziua bună!” înainte să apucați să vă dezmeticiți, iar de acolo urmează să asistați la o simplă și prețioasă lecție. Firește, despre oameni și omenie.

*Sursa foto: Gheorghe Petrila