Obiectivul turistic al lunii iulie: Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Desești

Biserica din Desești are câteva atribute care o singularizează între celelalte vechi lăcașuri maramureșene de cult: astfel, este singura biserică ortodoxă inclusă în patrimoniul UNESCO activă permanent, are cel mai complet și bine restaurat ansamblu pictural parietal și este vizitabilă oricând.

Biserica cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” din Desești a fost construită nu cu mult timp înainte de anul 1780, înlocuind un alt lăcaș dispărut din cauze necunoscute.

În anul 1780 aceasta a fost pictată, în manieră postbizantină, de către Radu Munteanu, iconostasul și o parte a icoanelor fiind zugrăvite de către Alexandru Ponehalschi,

În altar sunt reprezentate Sfânta Fecioară Maria orantă, cei patru evangheliști, arhanghelii Mihail, Rafael și Gavril, Sfânta Treime la Mamvri, Mironosițele la Mormânt, jertfa lui Avraam etc. 

Tâmpla iconostasului este organizată în trei registre suprapuse: cel superior este dedicat Răstignirii, Punerii în Mormânt și Învierii, pe cel de-al doilea Dumnezeu Tatăl apare flancat de prooroci, iar pe cel de-al treilea, Deisis este înconjurat de cei 12 apostoli. 

Bolta naosului este dedicată Mariei Domnului orantă, lui Iisus Învățător și celor 4 arhangheli, iar pereții „bisericii bărbaților”, scenelor din Vechiul, respectiv Noul Testament, într-o comparație accentuat moralizatoare. Aici vedem Facerea lui Adam și a Evei, alungarea lor din Eden, un superb arbore al Patriarhilor, dramatica ardere a Sodomei și Gomorei, tablouri cu regele David și Sf. Dimitrie, 16 scene din ciclul Patimilor lui Isus ș.a.

Pronaosul, adică „biserica femeilor”, lipsit de ferestre, este dedicat Judecății de Apoi, întinsă pe toți pereții, cele mai remarcabile scene fiind cele cu Iisus judecător avându-i pe Adam și Eva îngenuncheați la picioarele sale, Raiul cu cei trei patriarhi ținând în brațe sufletele aleșilor, cetele drepților („sfintele femei”, preacuvioșii, mucenicii, împărații și patriarhii) și câțiva prooroci. Apoi, apare Iadul cu râul de foc vărsându-se în gura monstrului Leviathan, mari personaje pictate reprezentând Lenea, Moartea, Ciuma și Foamea, o serie de păcătoși și înfiorătoarele torturi aplicate acestora, mai vizibili fiind: judecătorul nedrept, hoțul, mincinosul – căruia i se smulge limba, morarul - forțat să care piatra de moară atârnată de gât, ucigașul de părinți - tăiat de diavoli cu o secure, dar și fata care doarme duminica – călcată cu fierul de călcat ș.a., precum și cetele ”jidovilor”, turcilor, nemților, tătarilor și enigmaticilor ”frânci”.

Zestrea bisericii este completată de ușile împărătești, respectiv de ușa dintre pronaos și naos (pe foaia căreia sunt înfățișați Sf. Apostoli Petru – cu cheile Raiului, respectiv Pavel – cu sabia), de 14 icoane pe lemn din secolele XVII-XVIII (dintre care cel puțin 3 au aparținut bisericii anterioare), de câteva piese vechi de mobilier și de superbe cergi și covoare colorate vegetal.

Cimitirul care înconjoară biserica, dominat de un stejar multisecular, plin de arbori fructiferi, verdeață și cruci sculptate în lemn, unde se află și monumentul dedicat eroilor de război deseșteni, completează fericit ansamblul.

La poalele cimitirului se află o frumoasă casă parohială, cu poartă de lemn tipic maramureșeană, unde locuiește familia preotului paroh, ai cărei membri își rup din timp cu generozitate pentru a deschide biserica tuturor celor interesați. 

*Text: Teofil Ivanciuc