Tradiții de Dragobete specifice Maramureșului

În Maramureș, sărbătoarea propriu-zisă a Dragobetelui, prin excelență o serbare a fertilității, nu are o tradiție îndelungată. 

În schimb, aici, pe data de 24 februarie, are loc sărbătoarea numită local Capul Primăverii, care marchează începutul ciclului vegetal și al împreunării păsărilor. De aici vine și însoțirea oamenilor, într-un nou început. 

În acea zi se consideră că nu este bine ca să se toarcă ori țeasă, nu se face pâine (”să nu ai bai cu copiii”), nu se înhamă animalele la lucru, iar muncile obligatorii de efectuat sunt numai cele de afară, nicidecum în casă.

Legat de această ocazie, într-un sat de pe valea Izei a fost semnalată o reminiscență a străvechilor sacrificii umane, acolo unde, demult, se confecționa o statuetă (”cascut”) de lut în formă de bărbat (”zicea că acela-i Capul Primăverii”), care era pusă apoi pe apă în locul unde unda mergea îndărăt, în credința că această practică va aduce binele în sat.

În această zi, tinerii ieșeau împreună la pădure să culeagă primele flori de primăvară, ei având astfel ocazia să se întâlnească din nou după o iarnă în care au stat mai mult în interior. Pentru ei, aceasta era şi o șansă de a se atinge fizic, de a fura, chiar, o sărutare, pentru că restricţiile în satul maramureșean ancestral erau multe, nu ca astăzi...

Nu rareori, tinerii îşi găseau perechea pentru căsătorie chiar cu această ocazie, cu atât mai mult cu cât şi păsările îşi alegeau partenerul exact în această perioadă, cu credința că, dacă încep în ziua aceea, nu se vor mai despărți niciodată.